Mişcaţi, vă rog frumos, cursorul ceva mai jos. Sunt două fotografii cu mai mulţi oameni în vârstă. Ei au fost, în diverse epoci, Craiova. Ei au jucat cu 40.000 de oameni în tribune, ei au câştigat campionate, ei au eliminat de două ori Fiorentina, ceea ce astăzi pare de-a dreptul imposibil, oltenii având acces la echipa lui Montella şi Mario Gomez doar cu ajutorul societăţilor de cablu.
Luăm pozele într-o cronologie inversă. În prima, câţiva dintre adulaţii Craiovei Maxima duc o coroană la mormântul antrenorului lor, Constantin Oţet, de la a cărui dispariţie au trecut 15 ani. Negrilă e cel mai din stânga, cu părul alb. Jerba o transportă magazinerul Ion Împuşcătoiu, cel cu ochelari de soare şi Tilihoi, la fel de răstit şi de aprig ca pe vremea când lua în marcaj marii atacanţi ai Europei. În primul rând al cortegiului păşeşte Costică Donose, cel cu parpalac uşor vintage, rămas în garderobă probabil de prin anii 90. Lui Donose tribuna îi spunea Pele şi nu e greu de ghicit de ce. Acum, adică azi, Negrilă, Tilihoi şi Donose sunt angajaţi la CS U Craiova. Dar au făcut acest drum împreună în fiecare an, au mers la groapa lui Nea Tică şi atunci când nu duceau coroane din partea clubului, ci lumânări simbolice, aprinse în căuşul palmelor.
Trecem la poza a doua. În picioare e Geolgău, numărul unu administrativ al CS-ului de astăzi. Pe el cei care n-au descoperit fotbalul de la Dodel încoace îl recunosc cu siguranţă. Lângă el, în trening tricolor, acelaşi Ion Împuşcătoiu, confundat cu fotbalul din Craiova în ultima jumătate de secol. Cine sunt ceilalţi? De la stânga la dreapta. Ion Velea, zis Pelicanul, fundaş stânga, Titi Bâtlan, fundaşul central de dinainte de Deselnicu, apoi portarul Florin Oprea şi, în fine, fundaşul dreapta Victor Niculescu, zis Fonfo. Pe cei patru (de fapt pe trei dintre ei, Bâtlan retrăgându-se din arenă cu un an-doi înainte) îi uneşte primul titlu al Ştiinţei, cel din 1974, când echipa încă nu era Craiova Maxima, ci fusese botezată Campioana Unei Mari Iubiri.
CS le dă prilejul celor patru bărbaţi cărunţi, trecuţi cu toţii de 65 de ani, să apară iarăşi în arenă. Veteranii Marii Iubiri vor da sâmbătă loviturile de începere ale Memorialului căpitanului lor, Ion Oblemenco. Nu e un mega-turneu cu Fiorentina şi Bordeaux, aşa cum probabil că s-ar fi cuvenit măcar o dată în toţi aceşti ultimi treizeci de ani, ci e o întâmplare cu două echipe de ligă secundă din Bulgaria şi din Serbia. Asta în speranţa că va veni vremea când Craiova va fi iarăşi puternică şi valoroasă şi-şi va permite un asemenea triunghiular de lux.
De fapt, cam asta înseamnă Craiova acum. Câteva poze cu oameni cărunţi şi multe, multe speranţe.
Editorial scris de Alin BUZĂRIN
Trebuie sa fii logat pentru a comenta
