12 ani s-au scurs de când Cristi Neamţu a încetat din viaţă. Era într-un cantonament cu Universitatea în Cipru, când, în urma unei ciocniri cu coechipierul Marius Şuleap, a rămas inert. După şase zile de comă, goal-keeper-ul de 22 de ani, căruia mulţi îi prevedeau un viitor strălucit, s-a stins într-un spital din Nicosia. Convoiul funerar a fost fomat din zeci de mii de oameni pe străzile Craiovei, de la club până la stadion şi apoi la cimitir.
Era o zi mohorâtă, şi cerul a plâns atunci pentru eroul Ştiinţei. „Cristi este unul dintre noi!” sau „Te vom iubi mereu!” au fost scandările care l-au însoţit pe „Schmeichel din Bănie” pe ultimul drum. Peluza sud a arenei „Ion Oblemenco” a primit numele „Cristi Neamţu”.
Cristi nu a fost numai jucătorul Ştiinţei, a fost şi suporterul ei. A murit la datorie, îmbrăcat în tricoul alb-albastru.
Cu o zi înaintea comemorării a 12 ani de la tragedie, la cimitirul Sineasca este o zi frumoasă, de primăvară, numai că pentru cea care stă lângă mormântul fotbalistului nu au mai existat zile senine de când şi-a pierdut fiul. Vine în fiecare zi la căpătâiul său, uneori chiar şi de două ori pe zi. De data aceasta are şi companie. Cei de la CS Universitatea au format o delegaţie, în frunte cu fostul antrenor al lui Cristi de la tineretul Craiovei, Nicolae Tilihoi, pentru a-l omagia pe fostul portar.
„L-am avut la echipă, era un băiat bine crescut şi avea respect pentru fotbal. Putea fi portarul naţionalei, regret enorm şi acum dispariţia lui” îngaimă Tilihoi.
Alături de Costică Donose, stoperul Craiovei Maxima aprinde o lumânare şi la mormântul lui Zoli Crişan, aflat chiar lângă cel al lui Neamţu şi apoi la căpătâiul regretatului căpitan, Costică Ştefănescu.
Veneau din capătul celălalt al oraşului, unde l-au omagiat pe cel care a stat pe bancă la parcursul de senzaţie al Maximei până în semifinalele Cupei UEFA, Tică Oţet, dispărut cu 15 ani în urmă. Pentru a mai destinde puţin atmosfera, „Limbă” face o aşezare eternă a „maximilor”. „S-au dus deja Zoli, Costică, nea Tică Oţet. Toţi ne ducem la un moment dat, eu mi-am ales deja locul aici, lângă acea piatră mare. Pe Ungureanu şi Negrilă îi pun mai în spate, că sunt mai mici. Cârţu are afaceri prin zonă, el îşi permite să-şi aleagă oriunde poziţia de veci. Balaci era căpitan de echipă când am venit, poate să-mi ia faţa, are loc de frunte. Pe Cămătaru îl ducem la el la Strehaia, să-şi aducă acolo aminte mereu de el”.
Ioana Cioboată vine zilnic de 12 ani la mormântul copilului său: „Moartea fiului meu este încă un mister pentru mine”
Cu Ioana Cioboată, mama lui Cristi Neamţu, am rămas puţin de vorbă după depunerea de coroane. Vorbeşte în acelaşi timp cu mândrie şi cu durere despre fiul său. Este mâhnită că tot mai puţini îşi aduc aminte de el. Îl consideră în continuare vinovat pe Marius Şuleap şi spune că poate ar fi trecut peste asta dacă fostul coechipier al lui Cristi ar fi dat măcar un semn în toţi aceşti ani. Cât despre renta viageră garantată de pe vremea când patron era Gigi Neţoiu, nu mai beneficiază de 3 ani de acei bani. A încercat să mai facă nişte sesizări, inclusiv la FRF, dar toată lumea a uitat, într-un final.
Nicolae Tilihoi îi promite însă că se va schimba ceva în acest sens, iar o dată cu reînvierea CS Universitatea, martirii Ştiinţei şi familiile lor nu vor fi uitaţi.
- Despre Cristi foştii lui antrenori, în special Nicolae Tilihoi, aici de faţă, spun că putea fi portarul echipei naţionale...
- Probabil că antrenorii lui l-au cunoscut mai bine ca portar, îi ştiau potenţialul, înseamnă că au dreptate. Eu ştiu ce îmi spunea el, că vrea să ajungă cel mai mare portar al Universităţii Craiova şi chiar al fotbalului românesc.
- A fost o perioadă cruntă pentru dumneavoatră, aţi avut sprijin măcar moral din partea cuiva din fotbal?
- Aşa este, pentru mine au fost 12 ani grei, plini de lacrimi şi suferinţă, bucurii nu mai am de când s-a dus Cristi. Vin în fiecare zi la mormântul lui. Foarte puţini şi-au mai adus aminte de el, de sărbători sau la comemorări au venit la mormânt cu coroane de flori, în rest niciun telefon, nimic. Măcar la el are cine să vină, cât timp sunt eu, la regretatul Zoli Crişan nu vine nimeni, tot eu am grijă de mormântul lui.
- Aţi mai desluşit între timp ce s-a întâmplat, cum a fost cu acel cumplit accident?
- Nici acum nu ştiu cum s-a întâmplat şi de ce a murit, dacă nu mi-au spus atunci, acum cu atât mai puţin aş putea afla mai multe. Cât voi trăi va rămâne un mister pentru mine ceea ce s-a întâmplat cu băiatul meu. Când voi ajunge acolo, lângă el, voi afla adevărul de la el.
- Îi mai purtaţi pică lui Marius Şuleap pentru accident?
- Să ştiţi că da, încă îi port pică, nu pot să-l uit, mai ales că în 12 ani nu a dat vreun telefon, cu atât mai puţin să vină să aprindă o lumânare.
- Ce s-a întâmplat cu acea rentă pe care o primeaţi de la club?
- Nu am mai primit nimic de la nimeni. De la începutul lui 2011 nu am văzut nimic de la domnul Mititelu. Am depus cereri şi la LPF şi la FRF, chiar şi la autorităţile locale, dar nimic, stau în pensia mea de 550 de lei, e greu, dar trebuie să mă descurc astfel.
- Mai urmăriţi ce se întâmplă în fotbalul craiovean, mai speraţi să revină în prim-plan?
- Urmăresc fotbalul craiovean, înainte nu ştiam mare lucru, dar de la Cristi am început să-l învăţ, să-l urmăresc atent şi încă mai sper să reînvie. Am încredere că o să mai fie o dată echipă mare la Craiova, fiindcă oraşul merită, la fel şi foştii mari fotbalişti ai Universităţii, care au venit şi astăzi la mormântul lui Cristi.
Articol scris de Cosmin STAICU
Foto: CS Universitatea Craiova
Trebuie sa fii logat pentru a comenta
