Pentru Știința și la bine și la greu

Cele mai multe meciuri şi cele mai multe minute jucate pentru ”Craiova Maxima”. Cea mai bună detentă din sportul românesc, alături de Vasile Stângă. Şi cel mai oltean dintre toţi jucătorii ”înfiaţi” de Craiova. Nicolae Tilihoi, căci despre el e vorba, a acordat un interviu revistei MaximaSport în care vorbeşte despre cum a ajuns la Craiova, dar şi despre actuala echipă ce este lider în Liga a II-a şi poate promova la finalul sezonului.

”Craiova era ceva magic, nu puteai să-i rezişti”

- Cum aţi ajuns tocmai la Craiova de la Brăila?
- Aaa, las-o dracu’ de Brăilă! Păi, selecţia la Craiova era naturală, era cea mai frumoasă echipă din ţară şi cei mai buni fotbalişti din toate judeţele îşi doreau să ajungă acolo. Când m-au luat pe mine de la Brăilă, la 19 ani, eram deja căpitanul Naţionalei de Tineret. Şase luni de zile a bătut Corneliu Stroe drumul Craiova – Brăila pentru negocieri. I-a fost greu să mă ia, pentru că mă doreau foarte mult şi Steaua, şi Piteşti.

- De ce aţi ales Craiova, dintre cele trei?
- Steaua nu mă atrăgea deloc, la momentul acela rătăcea în fotbal, nu era o echipă cu personalitate. Mai degrabă Piteştiul m-ar fi tentat, era o echipă mai de tradiţie şi mai promiţătoare. Dar nu se compara nici una cu Craiova, pentru că la Craiova era ceva magic, o căldură creată de fani şi de oamenii din jurul echipei care te atrăgea, nu puteai să-i rezişti.

- Bănuiesc că vă felicitaţi pentru alegere.
- (zâmbeşte) Ţinând cont că din ’76, când am venit, până în ’87 am fost non-stop titular, da, mă felicit. Am jucat cele mai multe meciuri dintre toţi cei care s-au perindat pe la acest mare club, peste 300. În cupele europene tot eu sunt cel care deţine recordul de minute jucate.

- La ce echipă aveam în perioada aceea, regretaţi, totuşi, că nu aţi putut face mai mult? Măcar o finală europeană…
- Da, pe plan european cu siguranţă simţim cu toţii că am fi putut fi mai sus. În România am dominat acei ani, dar în cupele europene puteam mai mult şi tuturor ne e greu când ne gândim la asta, pentru că asta caracterizează întregul grup de la Craiova Maxima a acelor ani: faptul că nu concepeam să pierdem, orice înfrângere era foarte greu de acceptat şi ne afecta mult.

- Era această încăpăţânare atuul Universităţii în faţa altor echipe?
- Cu siguranţă. Personal, am fost mereu de părere că, dacă ţi-ai terminat cariera fără să ridici măcar un trofeu deasupra capului, înseamnă că te-ai apucat degeaba de acest sport. Nu a fost cazul nostru, la Craiova. Am fost, cu toţii, nişte învingători. Aş vrea ca aceşti copii aflaţi astăzi la început de drum să înţeleagă asta şi să aibă aceeaşi atitudine faţă de fotbal şi, mai ales, faţă de Craiova şi publicul ei. Doar luând din nou o cupă sau un campionat vom putea spune că am renăscut cu adevărat. Să fie nişte învingători şi să fie conştienţi de asta în fiecare minut petrecut pe teren, iar publicul fanatic al Craiovei va reveni, încet-încet, alături de ei.

Cea mai plăcută amintire: turul cu Benfica; cea mai neplăcută: returul

- Chiar, cum era atmosfera în perioada Craiova Maxima?
- Nu cred că poate cineva s-o exprime în cuvinte. Noi, oltenii, suntem speciali: mai calzi, mai energici, mai fanatici. De asta ne şi invidiază toţi.

- Dacă ar fi să alegeţi o singură amintire plăcută din toată acea poveste frumoasă?
- Amintiri plăcute sunt nenumărate, dar cea care îmi este cele care-mi sunt cele mai dragi acum sunt zilele de la meciul tur cu Benfica, de la Lisabona. Pentru că la vremea aia nu aveam bucătar, cum au acum toate echipele mari, am preferat să stăm la ambasada României de la Lisabona şi au fost nişte zile foarte plăcute, mai ales că acolo am hotărât ca, în urma unei probleme a lui Ştefănescu, s-a decis ca eu să joc în centru cu Ciupitu şi ne-a ieşit perfect, 0-0.

- Şi cea mai neplăcută?
- Cea mai neplăcută este returul cu Benfica, normal. Din nou, am avut o problemă, Negrilă era suspendat şi nu se ştia cine va juca fundaş dreapta. Pentru prima oară n-am fost consultaţi şi pe dreapta a fost retras Geolgău, care cu trei zile înainte jucase vârf cu Italia şi o făcuse foarte bine.

- Şi dacă v-ar fi întrebat antrenorii, ce formulă aţi fi propus?
- Cea cu mine fundaş dreapta, Geolgău în faţă, la locul lui, şi Ciupitu fundaş central, lângă Ştefănescu. Dar n-a fost să fie. Pe lângă toate astea, a mai venit şi întinderea lui Donose din minutul 2, care a trebuit şi el schimbat. A fost o zi în care nu ne-a mers nimic bine. În mod normal, trebuia să fim în finală. Eram toţi cu piepturile bombate, ne vedeam calificaţi, după egalul din tur nu concepeam ca Benfica să ne poată face faţă pe Central. Dintre toate jocurile pe care le-am jucat noi în istorie, parcă n-am fost niciodată aşa împăunaţi, credeam c-o să-i spulberăm. Şi uite că taman atunci nu ne-a mai ajutat zeiţa Fortuna. Oricât de bun ai fi, când e să nu fie scris…

”Îndepărtarea unor investitori ca aceştia de la Craiova n-ar face decât să adâncească şi mai mult criza din fotbalul românesc”

- Haideţi să vorbim un pic şi despre echipa actuală.
- Avem perspective foarte bune, nu ne lipseşte nimic. Poate jocul scârţâie pe alocuri, dar după promovare vom face cu siguranţă câteva transferuri care ne vor transforma într-o forţă a primei ligi.

- Să înţeleg că nu aveţi emoţii cu dreptul la promovare?
- Nu, pentru că noi activăm în baza unui regulament administrativ, nu discutăm de civil şi penal, unde legile sunt sfinte. Omul care a venit acum la conducerea Federaţiei trebuie să înţeleagă că acest regulament trebuie făcut şi, la nevoie, modificat, în aşa fel încât să creezi condiţii egale echipelor care vor să joace şi să aducă un plus competiţiei. Oamenii care vin să bage bani în fotbal trebuie respectaţi şi sprijiniţi, pentru că sunt tot mai rari cei care vin dezinteresat să investească într-un spectacol. Îndepărtarea şi punerea de beţe în roate acestor oameni nu fac decât să adâncească şi mai mult criza în care se află fotbalul românesc. Trebuie să înţeleagă toată lumea că regulamentul la fotbal trebuie modelat permanent astfel încât să ajute competitorii de bună-credinţă, iar noi suntem un club impecabil din toate punctele de vedere.

- Da, dar Târgu Mureşul ar putea spune că modificarea regulamentului pentru favorizarea investitorilor de bună-credinţă poate să fie în defavoarea lor.
- Ar fi culmea să spună asta tocmai Târgu Mureşul. Sunt fix în aceeaşi situaţie ca noi, să se uite mai întâi la problemele lor şi apoi să deschidă gura despre Craiova.

- Un jucător din echipă care vă place mult?
- Dintre cei veniţi în iarnă, cred că Vătăjelu şi Ivan pot deveni nişte simboluri ale Universităţii Craiova, în forma ei renăscută.